Spațiul Hidrografic
Banat

Spaţiul Hidrografic Banat este caracterizat de prezenţa tuturor treptelor de relief, acestea scăzând în altitudine de la sud-est spre nord-vest.

Altitudinile maxime se întâlnesc în Munţii Godeanu (2.229 m), pe cumpăna apelor dintre bazinul hidrografic al Cernei şi cel al Mureşului. Munţii Cernei, cu altitudinea maximă în cadrul Spaţiului Hidrografic Banat de 1.928 metri (Vârful Dobrii), se remarcă prin diferenţa mare de nivel, o energie a reliefului de 400-700 metri ce imprimă râurilor un curs rapid. Munţii Mehedinţi străjuiesc partea estică a bazinului hidrografic Cerna şi au altitudini maxime în cadrul Spaţiului Hidrografic Banat de 1.229 metri (Colţul Pietrei) şi 1.105 metri (Domogled). Munţii Mehedinţi se continuă cu Podişul Mehedinţi, piemont cu altitudini mai reduse. În partea centrală şi sudică a Spaţiului Hidrografic Banat se întind Munţii Banatului, care deşi prezintă o altitudine mai redusă (altitudine maximă 1446 m), au un aport semnificativ în reţeaua hidrografică a zonei. Munţii Semenicului se caracterizează printr-un relief domol, iar fragmentarea reliefului variază între 600-700 m. Munţii Aninei, situaţi la sudvest de Munţii Semenic constituie treaptă mai joasă, cu altitudinea maximă în cadrul bazinului de 1.160 m (Vârful Leordiş). În partea de nord-vest a Munţilor Aninei se detaşează Munţii Dognecei (atitudinea maximă 617 m în Vârful Cula Armenişului). Munţii Almăjului (1.224 m în Vârful Svinecea Mare) şi Munţii Locvei (Vârful Corhanu Mare 735 m) completează relieful muntos al Banatului. Munţii Poiana Ruscă (altitudine maximă în Vârful Padeş-1.374 m), cu altitudini medii de 700 m, se întind în nordul culoarului tectonic al Bistrei. Fragmentarea reliefului variază între 500-700 m.

Culmile deluroase sunt despărţite de numeroase depresiuni intramontane: Almăj, Ezeriş, Mehadica şi culoare tectonice: Culoarul Timiş-Cerna, Culoarul Bistrei. Dealurile (Dealurile Lipovei, Dealurile Sacoş-Zăgujeni, Dealurile Tirolului, Dealurile Oraviţei, Dealurile Bozoviciului) au o răspândire relativ restrânsă în cadrul bazinelor hidrografice din Spaţiul Hidrografic Banat. Aflate în prelungirea munţilor şi scăzând şi ele în altitudine de la est spre vest, piemonturile bănăţene au altitudini cuprinse între 170 şi 800 m, iar fragmentarea reliefului se înscrie între 50-300 m.

Câmpia Banatului acoperă aproximativ 50% din suprafaţa S.H. Banat, fiind o câmpie joasă (altitudinea minimă 77 m în zona de frontieră), care în zona ei centrală, până la amenajarea interfluviului Timiş-Bega, era o întinsă zonă mlăştinoasă. Relieful tronsonului de câmpie străbătut de râurile bănăţene prezintă anumite particularităţi cum ar fi căderea în trepte pe direcţia est-vest, fiecare din aceste trepte reprezentând faze de stagnare ale apelor Lacului Panonic în retragere. Între localităţile Baziaş şi Gura Văii apare ca unitate geomorfologică distinctă în peisaj Defileul Dunării, cel mai spectaculos defileu european, cu o lungime totală de 134 km.

Modul de utilizare a terenului din Spațiul Hidrografic Banat este influenţat de condiţiilefizico-geografice, cât şi de factorii antropici, și prezintă următoarea distribuţie: 28,25% păduri, 61,37 % suprafaţa agricolă, 3,49 % suprafaţa ocupată de ape și zone umede, 6,89% construcţii.

Din punct de vedere climatic, Spaţiul Hidrografic Banat se încadrează în zona climatului temperat continental moderat cu influenţe submediteraneene, rezultat al suprapunerii circulaţiei maselor de aer atlantic cu invaziile de aer mediteranean. Acest climat generează caracterul moderat al regimului termic, perioadele de încălzire din timpul iernii, precum şi cantităţi medii multianuale de precipitaţii relativ ridicate cuprinse între 600-1.400 mm/ an. Repartiţia teritorială a temperaturilor se caracterizează printr-o mare neuniformitate: în zona de câmpie temperaturile medii multianuale sunt cuprinse între 10-11 de grade Celsius, iar în zona montană ajung la -2 de grade Celsius.