Spațiul Hidrografic
Dobrogea-Litoral

Relieful Spaţiului Hidrografic Dobrogea este caracterizat de următoarele forme geomorfologice: Masivul Dobrogei de nord şi Podişul Dobrogei de sud. Grupa Măcinului, din Masivul Dobrogei de nord reprezintă cea mai înalta formă de relief, atingând 467 m în culmea Pricopan.

Pe sectorul Dobrogei de sud se delimitează ca unitate morfologică semnificativă: Podişul Tortomanului, care ocupă o fâşie lată de cca. 30 km, delimitat la vest de culoarul Dunării, iar la est de Marea Neagră. Înălţimile acestuia sunt cuprinse între 10 m şi 200 m. Circa 20,5% din arealul Deltei Dunării se află situat sub nivelul mediu al Mării Negre. Restul arealului deltei cuprinde suprafeţe cu altitudini pozitive între 0 şi 1 m, în proporţie de 54,5% şi respectiv cu altitudini între 1 şi 2 m, pe circa 18% din areal. Altitudinea medie a reliefului Deltei Dunării, este de circa 0,52 m. Diferenţele teritoriale ale spaţiului deltaic sunt reflecţia particularităţilor circulaţiei apei. Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 244 km (între braţul Musura şi Vama Veche) reprezentând 6% din lungimea totală a ţărmului Mării Negre, cuprinzând 128 km de apă tranzitorie marină şi 116 km de apă costieră.

Ţărmul românesc prezintă cca. 80% ţărmuri cu altitudine joasă – plaje şi cca. 20% ţărmuri înalte – faleze, sectorul nordic reprezentând 68%, iar cel sudic 32%.

În cuprinsul Dobrogei se resimte influenţa climatului continental excesiv, a climatului submediteranean şi a Mării Negre, pe o fâșie a litoralului. În ceea ce priveşte temperatura aerului Dobrogea se află sub influenţa nuanţei continentale tipice a climatului temperat, este convenţional delimitată de izoterma de 11ºC care indică cele mai ridicate temperaturi medii anuale din ţară. Acestea se mai regăsesc doar în sudul Câmpiei Române şi în sudul Bărăganului, areale în cuprinsul cărora nuanţele de excesivitate termică sunt reliefate prin numărul mare de zile tropicale (maxima depaşeşte 30ºC) şi intervale secetoase îndelungate.

Cele mai scăzute temperaturi medii anuale (8-9ºC), se înregistrează în podişul Dobrogei de nord şi Munţii Măcinului.

În ceea ce priveşte cantităţile anuale de precipitaţii, Dobrogea de est (litoralul maritim, complexul lagunal Razelm-Sinoe şi jumătatea estică a Deltei Dunării) poate fi considerate regiunea cea mai săracă în precipitaţii de pe teritoriul României (< 400 mm.) În acelaşi timp, nuanţa de excesivitate a climatului temperat continental tipic Dobrogei, se caracterizează prin torenţialitate accentuată. În acest sens este necesar sa fie amintit faptul că la postul pluviometric C.A. Rosetti, în anul 1924, pe data de 30 August s-au înregistrat 690,6 mm care reprezintă maxima absolută de precipitaţii căzute în România. În restul teritoriului Dobrogei, cantităţile anuale de precipitaţii cresc spre 450 mm evidenţiind influenţele climatului marin.