Bazinul Hidrografic Olt

Unde se localizeaza?

Râul Olt izvorăşte din munţii Hăşmasul Mare, din Carpaţii Orientali, de la o altitudine de 1.440 m, cu o rețea hidrografică de 9.172 km lungime și punctul de vărsare în fluviul Dunărea la Islaz (jud. Teleorman). Bazinul hidrografic Olt este delimitat la nord și nord – vest de bazinul hidrografic Mureș, la vest de bazinul hidrografic Jiu, la sud de fluviul Dunărea, la est și sud – est de bazinul hidrografic Argeș, iar la nord – est de bazinul hidrografic Siret.

Pe Olt există aproximativ 30 de lacuri de acumulare, iar rețeaua hidrografică, deși variabilă, având între 1,4 km / kmp în zona depresiunii Făgăraș și 0,156 km / kmp în zona inferioară a Oltului, cu o medie de 0,410 km / kmp, poate fi considerată ca densă. Alături de cursul principal, bazinul hidrografic Olt este brăzdat de importanți afluenți precum Râul Negru, Cibin, Lotru, Olteț. Ca o consecință a variației mari a surselor sale de alimentare, râul Olt are un regim hidrologic compensat și bine echilibrat. Altitudinea medie este între 750 m în zona superioară și 18 m în zona de confluență.

Relieful bazinului hidrografic

Bazinul hidrografic Olt cuprinde toate formele majore de relief: munţi (31%), dealuri (53%) şi câmpie (16 %), cu altitudini variind între 2.544 m (Vf. Moldoveanu din Munţii Făgăraş) şi 50 – 100 m în zona de câmpie. Ansamblul fizico – geografic al bazinului Olt este foarte variat, caracterizat prin existența mai multor sectoare cu caractere specifice, fapt ce se reflectă și în modul de formare al scurgerii hidrologice al Oltului și afluenților săi.

Clima bazinului hidrografic

Din punct de vedere climatic, teritoriul aflat în administrarea A.B.A. Olt cunoaşte o mare varietate, de la continental – moderată cu influenţe atlantice în partea de nord a bazinului, la submediteraneană şi continentală, în restul bazinului.

Clima unei regiuni este determinată de așezarea sa geografică, de circulația generală a maselor de aer și de caracteristicile suprafeței subiacente. Ca o consecință a factorilor genetici clima bazinului hidrografic Olt se încadrează în climatul temperat continental specific României. Solurile, vegetația și fauna constituie elementele naturale care compun complexul pedobiogeografic strâns legat de condițiile climaice și de relieful specific.

Resursele totale de apă

În funcție de elementele caracteristice ale cursului său, de morfologia văii care se lărgește în multiple depresiuni pe care le drenează râul, se pot distinge trei sectoare caracteristice: Oltul superior (până la Racoș), Oltul mijlociu (Racoș – Râmnicu Vâlcea) și Oltul inferior până la vărsare.

Bazinul hidrografic Olt este compus la randul lui din urmatoarele:

Sectorul superior al raului Olt

Cuprins între izvor şi aval de confluenţa cu râul Homorod, are o suprafaţă a bazinului de recepţie de 6340 km² şi traversează două zone distincte: Depresiunea Ciucului şi Depresiunea Bârsei. Altitudinea medie este cuprinsă între 600 și 750 m. Pe acest sector bazinul prezintă o simetrie accentuată, cu cursuri de apă care sunt aproape perpendiculare pe râul Olt.

Sectorul mijlociu al raului Olt

După confluenţa cu Homorod, Oltul intră în Depresiunea Făgăraş. Valea Oltului este largă, cu panta medie de 1‰. În această zonă, bazinul prezintă o asimetrie accentuată a sistemului spre dreapta. După confluenţa cu râul Cibin, Oltul pătrunde în defileu, unde valea se îngustează, versanţii sunt abrupţi, suprafaţa bazinului de recepţie ajungând la 15.340 km² la Râmnicu Vâlcea.

Sectorul inferior al raului Olt

După ieşirea din defileu, Oltul traversează zona deluroasă a Subcarpaţilor şi zona de câmpie, cu terase bine conturate până la vărsarea în Dunăre. Zona de câmpie este caracterizată de numeroase cursuri de apă nepermanente, reprezentând circa 15,3% din lungimea totală a cursurilor din bazinul hidrografic Olt. Tot în această zonă se găsește și partea de bazin pe care sunt localizați afluenții direcți ai Dunării.

Râul Olt culege apele unei rețele hidrografice codificate însumând 622 cursuri de apă (cu suprafeţe mai mari de 10 km²) în lungime de 9872 km (12,5% din lungimea totală a rețelei codificate în țară, având o densitate de 0,41 km/km², superioară față de media pe țară – 0,33 km/km²). Pe partea stângă, râul Olt primeşte 99 de afluenţi, dintre care cei mai importanți sunt: Fişag, Râul Negru, Bârsa, Homorod – Ciucaș, Șercaia, Topolog, Cungrişoara, Iminog. Pe partea dreaptă, râul Olt primeşte 80 de afluenţi, dintre care cei mai importanți sunt: Baraolt, Cormoş, Homorod, Cibin, Lotru, Olănești, Bistriţa, Luncavăţ, Pesceana, Olteţ, Teslui, Vlădila, Crușov.

În structura rețelei hidrologice se găsesc 7 stații hidrologice: Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Brașov, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Horezu și Slatina, care cuprind un număr de 104 stații hidrometrice. În bazinul hidrografic Olt există 35 lacuri de acumulare importante, care au folosință complexă. Cele mai importante acumulări se găsesc pe râurile Olt, Lotru, Cibin, Târlung, Sadu, Frumoasa, Homorod – Ciucaș.

În bazinul hidrografic Olt, există numeroase lacuri naturale cu apă dulce, dintre acestea cele mai importante sunt de natură glaciară (Urlea, Podragu, Doamnei, Avrig, Bâlea, Iezerul Mare), iar Sf. Ana este de natură vulcanică. Resursa de apă de suprafață a bazinului hidrografic Olt, din râurile interioare, este de 5300 mil. m3, iar resursa de apă din apele subterane este de 862 mil. m3.

Descrierea lucrărilor existente de protecție împotriva inundațiilor

Bazinul hidrografic Olt deţine un sistem complex de lucrări hidrotehnice cu rol de gestionare cantitativă a resurselor de apă, conţinând mai multe derivaţii de tranzitare a volumelor de apă dintr-un curs de râu în altul. Lucrările existente de apărare împotriva inundațiilor aflate în funcțiune pe ansamblul bazinului hidrografic Olt constau în regularizări de râuri, îndiguiri, consolidări de maluri, precum și în acumulări complexe, permanente și nepermanente.

În bazinul hidrografic Olt sunt un număr de 159 de acumulări, din care: 5 baraje cu lacuri de acumulare, pe afluenţi, pentru alimentarea cu apă a populaţiei – în administrarea A.B.A. Olt și 13 baraje cu acumulări nepermanente pentru atenuare de viituri; 27 baraje cu lacuri de acumulare, pe râul Olt, cu folosinţă complexă (producere de energie electrică, alimentare cu apă industrială şi irigaţii) – în administrarea Hidroelectrica S.A.; 10 baraje cu lacuri de acumulare, pe afluenţi (Lotru şi Sadu), cu folosinţă energetică, din care lacul de acumulare Brădişor are şi folosinţă de alimentare cu apă a populaţiei – în administrarea Hidroelectrica S.A.; 108 baraje cu lacuri de acumulare, cu folosinţe piscicolă, de agrement şi interes local – în administrarea altor deţinători.

Bazinul hidrografic Olt este unul din bazinele amenajate cu lucrări hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundațiilor. Salba de lacuri de acumulare, cu folosinţă hidroenergetică și de alimentare cu apă de pe râurile Olt, Sadu, Lotru, derivaţiile de ape mari existente și barajele nepermanente din bazinul hidrografic Olt asigură o mai bună gestionare a viiturilor, prin atenuarea acestora, având ca efect diminuarea semnificativă a debitelor cursurilor de apă aval.

Schema de amenajare a bazinului hidrografic Olt a fost astfel concepută încât să asigure o apărare împotriva inundațiilor a principalelor localități / municipii din bazinul hidrografic Olt: Bălan, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Brașov, Săcele, Făgăraș, Sibiu, Avrig, Agnita, Râmnicu Vâlcea, Drăgășani, Slatina, Caracal, localități cu peste 803.234 locuitori.

Istoricul inundațiilor

Bazinul hidrografic administrat de A.B.A. Olt a fost afectat de inundații în 1930, 1932, 1948, 1955, 1970, 1972, 1975, 1991, 1998, 2000, 2007, 2014. În perioada 1930 – 1970, cele mai mari viituri din bazinul hidrografic Olt au avut loc în anii 1932 (aprilie) şi 1948 (iunie).

După anul 1970, principalele viituri s-au produs în anii: 1970 (mai), 1971 (iulie), 1972 (octombrie), 1973 (martie), 1975 (iulie), 1991 (mai-iunie, iulie), 2005 (mai, iulie-august).

O caracterizare succintă a regimului principalelor viituri se poate face după cum urmează:

1970: Inundaţiile s-au produs în luna mai datorită ploilor abundente şi de durată dar şi a modului cum au evoluat principalele elemente meteorologice din lunile anterioare, care au depăşit pragurile critice, provocând revărsarea majorităţii râurilor din bazinul hidrografic Olt. Cantităţile mari de apă căzute pe suprafeţe întinse, s-au suprapus pe un fond hidrologic foarte încărcat.

1972: Inundaţiile s-au produs în luna octombrie (3 – 11 octombrie) datorită precipitaţiilor care au depăşit cu mult media precipitaţiilor anuale. În bazinul inferior al Oltului au căzut cele mai mari cantităţi de precipitaţii atât sub formă de ploaie, cât şi sub formă de zăpadă.

1975: S-au produs inundaţii în luna iulie (1 – 10 iulie), reţinându-se faptul că intensitatea maximă a căderii cantităţilor mari de apă s-a înregistrat în primele 3 zile. În prima zi au fost înregistrate cantităţi de precipitaţii în tot bazinul, maximele fiind în bazinul mijlociu şi inferior. În ziua a doua s-au acumulat cantităţi mai mari în bazinul hidrografic superior şi mijlociu pe un sol deja saturat cu apă, accelerând scurgerea către bazinul inferior, declanşând viitura şi inundarea suprafeţelor din Oltul Inferior. La confluenţa Homorodului cu Oltul, nivelurile au crescut la 2 m de suprafața solului, astfel că în zona Hoghiz nu se mai vedeau vârfurile copacilor. La Râmnicu Vâlcea, nivelurile au depăşit cota de inundaţie, rămânând 6 zile şi 17 ore peste această cotă.

1991: În perioadele 26 mai – 5 iunie 1991 şi 2 – 7 iulie 1991 pe afluenţii Oltului Inferior au căzut mari cantităţi de precipitaţii, înregistrându-se fenomene periculoase, respectiv creşteri mari de debite în intervale scurte de timp. Pe afluenţii Oltului Inferior, în judeţele Vâlcea şi Olt, la viitura din 1991 au fost inundate circa 36.000 ha, 1.700 gospodării, 800 km de drumuri, 15 obiective industriale şi instituţii publice, 60 poduri. Sectoarele de râuri unde s-au înregistrat pagubele sus menţionate au fost: râul Hinţa la Govora, Pârâul Sărat la Ocnele Mari, râul Râmeşti şi Pârâul Urşanilor la Horezu, râul Sălătrucel la Berislăveşti, râul Târâia la Polovragi, râul Olteţ la Alimpeşti, Morunglav şi Balş, râul Lotru la Voineasa şi Voineşiţa, râul Beica în zona Cârlogani – Pleşoiu.

2005: În iulie – august 2005 au fost înregistrate cantităţi mari de precipitaţii în tot bazinul, înregistrându-se fenomene periculoase cu preponderenţă pe afluenţii Oltului din bazinul inferior.

Contacteaza ABA Olt

Adresa: Strada Remus Bellu, nr.6, cod 240156

Tel. Centrala: 0256 491848; 0256 491 843; 0256 491849

Secretariat Directiune: 0256 492097

Fax: 0256 491798

E-mail: dispecer@dab.rowater.ro